Dexter

 Dexter ia viata. Pe bune. Sub tagline-ul "Takes life. Seriously", Dexter ne tine in sah de mai bine de un an. Serialul a inceput in 2006, in octombrie, si este la a treia serie.

Dexter este Michael C. Hall, pe care l-am vazut in Six Feet Under (Sub Pamant S.R.L), in rolul lui David Fisher, antreprenorul de pompe funebre homosexual si cerebral. 

Spoiler alert!

Ce este deci Dexter? Un serial politist categorisit de imdb drept thriller si drama, dar cu un umor foarte fin si cu accese de comedie. 

Cine este Dexter? Un medic legist, specializat in teoria tasnirii sangelui, care are... "nevoi speciale" si instincte de ucigas. Ca sa si le canalizeze, periodic hacuieste pe cineva, dar "victimele" sunt alese numai dintre alti ucigasi. Dexter este un om bun care face lucruri rele... sau invers? 

Numele sau este foarte sugestiv si reprezentativ: dexter in latina inseamna "(mana) dreapta", de unde a derivat "indemanatic". Dexter este dibaci, dar este el si drept? In orice caz, mainile sunt un simbol recurent in serial - atasate sau nu posesorului original.

Sezonul 1 (12 episoade) se axeaza pe joaca lui Dexter, criminalul cu mutra inocenta de soarece de laborator, cu un ucigas in serie autentic, fara considerente "etice", dar cu un spirit ludic similar. Fiecare victima reprezinta inca o enigma de rezolvat, inca un centimetru ridicat la stacheta cursei catre o crima perfecta, curata, eleganta si inventiva.

Ideea nu este originala - nici a doppelganger-ului (sau a fratelui cel rau), nici a personalitatii bipolare (vezi Dr. Jekyll & Mr. Hyde), nici a ucigasului in serie de ucigasi in serie (vezi Suspect Zero), nici a monstrului cu chip de om ziua (vezi American Psycho si Shrek I). 

Ceea ce da o nota aparte acestui serial este printre altele felul in care este tratata moartea - cu aceeasi raceala si detasare pe care o intalneai in Six Feet Under, de exemplu. Nu este nimic dezgustator, repingator sau revoltator intr-un Dexter mazgalit de sange pana la urechi, pentru ca Dexter este The Dark Defender. 

Si aici intervine acea tenta de comedie despre care am vorbit. Serialul se vrea distractiv; si este. Personajul lui Dexter, desi are nuante de supererou (la un moment dat chiar apare in mantie si cizme), nu este chiar atat de usurel. Discursul interior al lui Dexter urmareste neincetat actiunea filmului, dubland aparenta cu adevarul, ipocrizia normalitatii sale cu sinceritatea ("I'm a neat monster"). Dexter este un personaj pozitiv, detasandu-se categoric de imaginea de psihopat tip Patrick Bateman, la care exista multe aluzii in serial.

My pain is constant and sharp. I want my pain to be inflicted on others. I want no one to escape. But even after admitting this, there is no catharsis. My punishment continues to elude me. And I gain no deep knowledge of myself.

Nu este un citat din serial, ci din discursul final al lui Bateman din American Psycho - si aici se face diferenta: Dexter nu cauta decat criminali, nu se lanseaza urland psihopat cu toporul, ci are un ritual foarte meticulos. Iar la sfarsitul zilei, cand isi pune trofeul in colectie, simte ceva. Dexter, ca si Bateman, trebuie sa simta, pentru ca este gol pe dinauntru, "gol ca o cutie de gogosi".

Sezonul 2 schimba putin foaia. Tonul nu mai e jucaus - Dexter (sau mai degraba "realizarile" alter ego-ului sau) intra in centrul atentiei sectiei de politie unde lucreaza. Dexter devine vanatul. Intriga se crispeaza, povestea accelereaza...